weapons

realizez din ce in ce mai mult ca lucrurile nu stau chiar asa cum credeam,
ca spatiul nu poate fi alterat cu mintea,
ca timpul nu se invarte in jurul nimanui,
ca poate lumea ce o credeam a mea nu exista,
ca trebuie sa-mi caut alta
sau sa-mi creez una,
ca trebuie sa accept ceea ce vad asa cum este.
nu imi e cu putinta.
lasitate?
lene?
lasitate.
tot la intrebarea asta raman:
de ce?

mi-ar place sa injunghi timpul cu un cutit facut din apa
sa-l sugrum pana se sufoca si cade
sa se opreasca
sa plece.
am nevoie de un camp
si de linistea pe care o pot intrerupe
urechea timpului e surda
degeaba tipi, copile!
sa-ti descant din biblia vietii
sa-ti ard parul cu psalmi
sa dansam fara sa dansam
sa nu privim ci sa vedem
asa sa alungam timpul
sau sa-i legam capul de coada!
sa nu se mai ternime pe el insusi
sa nu stie decat de existenta sinelui si atat!
asa cum si noi stim doar de existenta noastra
a noastra ca un tot
fara sa stim nimic.

este suparator de obsedant
imi fac nod la batista
imi acopar crestetul cu un as de trefla si iata! chinta roiala
numar pe degete pana la 4
afara, un copil rade
afara, un copil plange
rezulta ca afara nu se intampla defapt nimic
lipindu-si buzele de asfalt o fata saruta betonul
iar el o priveste indiferent
cineva din autobuz pare sa fie alergic la parfumul meu
si la ananas
cineva din autobuz canta in gand
afara, un soare se preschimba intr-o luna
afara, o luna se preschimba intr-un soare
ies de sub umbrela asului de carou
am pierdut batista
este suparator de obsedant

n-am mai paralizat niciodata pana acum citind rautatea in ochii unei fiinte vii
n-am mai plans de ieri uitandu-ma la nori
n-am mai purtat cercei de la pranz
n-am mai desenat dinainte sa rasara soarele
si n-am mai trait

Antologie de poezii

Certitudini

pentru ca ma emotionez cand vorbesc cu ea
pentru ca da si pentru ca nu
pentru ca soarele nu mai apune in acelasi loc de atunci
pentru ca luna nu e tocmai alba
pentru ca nu beau
pentru ca o fac curioasa inutil si pentru ca asta o supara
pentru ca nu ma machiez
pentru ca totusi imi plac proumbeii
pentru ca nu stiu ce sa cred si pentru ca nu cred in nimic
pentru ca pretind ca sunt artist si asta ma face pseudo-om
pentru ca scriu urat
pentru dezorganizarea si dezordinea mea
pentru ca imi e dor de ea
pentru ca se simte neglijata
pentru ca o clac cand o iau in brate
pentru ca o sufoc
pentru ca ma sufla vantul
pentru ca poate nu sunt ceea ce credea ea ca sunt
pentru ca e frumoasa
pentru ca nu sunt destul de serioasa
pentru ca mi-e teama
pentru ca vorbesc stalcit si mult
pentru ca in clepsidra nu mai e destul nisip si pentru ca s-a crapat
pentru ca iluziile nu sunt intodea-una iluzii
pentru ca norii sunt straini cerului iar cerul nu este orb
pentru ca muntii sfideaza apa
pentru ca pamantul e sfarsit
pentru ca zorii perturba linistea
pentru ca exista vorbe ce nu pot fi rostite dar inimi ce totusi le aud
pentru ca viata nu da dovada de proportie
pentru ca omul se poate insela
pentru ca nu spunem lucrurilor mereu pe nume
pentru ca o iubesc!!!

sunt un fenomen algoritmic aiurit rasist dar logic

I.

inger

Little cats

the bunny and the duckling

angels can be evil too

Optcripi

Flightless bird by Iron and wine

avem nevoie de cat mai multi nebuni. nu stim sa-i pretuim. ii lovim, ii omoram sau ii bagam prin spitale. pentru ca ne este frica de ei! pentru ca ne e frica de adevar. nebunii sunt cei carora li s-a ingaduit sa sa cunoasca adevarul adevarat. fiecare pastreaza cate o mica urma de desavarsire in el. poate acest adevar a fost cauza starii lor actuale. poate i-a facut sa-si dea seama cat de gresita era realitatea in ochii lor de pana atunci si, neputand indura acest lucru, au innebunit. Omul nu intelege puritatea. Omul nu doreste puritatea. am pierdut acea pasiune, ravnitul la asolut. Omului ii trebuie sinteza. si daca e posibil una cat mai simpla. lucrurile trebuie simplificate nu facute simple. cand nu intelege ceva, Omul judeca imediat. nu inteleg, nu conteaza, nu e adevarat. iar ceea ce nu e adevarat e aproape de nebunie si nu trebuie luat in seama.
e haos in jur si e vina noastra.

e rosu?
da.
cat de rosu?
ca soarele desertului.
si desertul?
si desertul!
si camila?
da.
ce-i cu ea?
trece prin ochiul acului.
vrei sa spui ca...?
da.
imposibil.

stau si sculptez aerul cu rasuflarea mea. la fiecare expiratie mai gonesc niste fire de praf printre fotonii invizibili. culmea. ei tot nu lasa umbre. ma intreb ce e cu iluzia asta numita culoare. si de unde vine ea? si de ce tocmai in mine?
lumea e trista. Omul a devenit slab in fata vointei, indiferent in fata necunoscutului, Omul a descoperit recent minunea dezastruoasa: plictiseala. il gadila in suflet si pe creier. din gura ii  zboara molii si pe nas expira ger alb. e clar. am ajuns sa ne distrugen singuri, fara sa vrem, mai mult sau mai putin. nu fizic, ci spiritual. daca asa ceva mai este posibil. daca nu cumva am ramas deja fara spirit. oricum e prea tarziu.

pacat

in diavol negru arunci razand
toate visurile tale
arzi pagini rosi fumegand
cenuse cad la vale


clipesti incet, incolacesti
geana grea pe geana scurta
de alte visuri te feresti
te cuprinzi de burta


un junghi in coaste ti-a ramas
de cand pe Eva, Domnul
a faurit in acel ceas
cand te-a luat prada somnul

Cat

Phoenix